De veșted îs morminte în grădină
Dar în havuz de cele ce sunt sfinte,
Așa e-orânduit de Bun Părinte
Și vântul bate-n noul din surdină.

Iar frigul e doar cât să ne alinte
Mușcând din talpa goală-n colți de tină
Un ruginiu de moarte-i pe retina
Și vine alb, ca niște oseminte.

Tu cauți prin acea de zester ladă
Un strai mai simplu și mai adecvat
Să-mi intri fără vrere-n acoladă.

Nu mă găsesc în astea vinovat
Deși te zic, femeie, în baladă
Și scara pân' la tine-am inovat.