Poruncă-n noapte voi trimite
Cuvintelor ce port în mine,
ÃŽnchise-n carne eremite
Cu negrăitul drag de tine.

Să vă-nrolați în versuri calde
Căci timpul a-nceput să doară,
Să scriem dorul meu ce arde
Cu-albastrul cer din călimară.

Și când balada va fi gata,
Să-i povestesc din nou de tine,
De vocea ta de-altădată,
Și de ecoul drag din mine.

Și tu să-ți amintești copilă
Să lași sub preșul ușii surde,
O cheie arsă din argilă,
Să intre dragostea să zburde.

Și-a mea baladă să ne-adape
Pe note de pian albastru
Și sărutându-ne pe clape,
Să nască-n melodii un astru.

Și-aici ascunși, mană în mană,
Pe patul unui tainic nor,
S-adorm pe părul tău stăpană
După o noapte de amor.