poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-07 | |
Ieri mama mi-a spus: a căzut bruma ...
Nu mai știu ce e bruma, un strat fin, alburiu, mi-a acoperit și mie pielea de ani buni Nu știu cum se cheamă, poate fereastră, poate poem Nimic nu mai trece așa ușor prin dragostea mea, nici oameni Nici îngeri, luminile de altădată stau cuminți și așteaptă Nu mai intră direct, tăioase, obraznice, visele-și poticnesc Coarnele-n capcane de urși, pojghița fină ai putea fi tu Ca o miriște căreia trebuie să-i dau foc, uneori e mai bine Să ardem tot și s-o luam de la capăt așa cum fac păsările Când se duc, se duc, și nu privesc înapoi, ele știu ce e viața Nu mai știu ce e toamna și de ce drumurile sunt din ce în ce mai lungi Păsările se duc, se duc, și nu privesc înapoi, îmi brăzdează mintea Copilăria și ce-a mai rămas din mine, și ele se duc, se duc Rătăcesc alături de ele pe o foaie albă până nu-mi mai pasă Un singur lucru se sparge între dinți ca o fiolă de otravă păstrată Fix pentru momentul acesta, când nu mai pot expanda pe sfori la mari înălțimi Când gândurile se întorc buluc în creier și când nu mai sunt decât Un anumit număr de centimetri și un anumit număr de kilograme În orice clipă m-aș putea descărca din greșeală în pieptul tău ca un pumn de nisip îmblânzit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate