Zilele stau la rând și așteaptă, nimic nu se schimbă de la sine,
totul este stabilit și trece mai departe,
trebuie aflate cauzele, partea adâncă a lucrurilor.

Cel sclipitor pătrunde mai ușor,
are o scânteie sub coaja memoriei,
sparge întunericul și-l face lumină.

O așază pe buzele cunoașterii.

Ninsori de vise, straturi de zăpezi argintii
dau gândirii puterea rece a inciziei
și întinde arcuri peste prezentul obosit, către mâine.

Cu răbdare sădești sămânța, răsar lăstarii norocului,
cresc din inima lucrurilor.

Nimic nu se naște din senin,
ci din mintea celor ce se întrec cu firea
și o supun căutării neîntrerupte.