De-aș fi constant
În a spera,
N-ar fi deloc nevoie
Minciuna să o-mbrac
Cu vorbe, ca o Zoe.
Că lumea mă iubește,
Fără perdea
Sau nu,
E lesne de-nțeles…
Și nu explic acu.
Oriunde-am mers,
M-a însoțit bagajul,
Povară grea
Pe care-am dus-o
Cu vorbe potrivite
Ce-mi șlefuiau limbajul
Laconic exprimat,
Cum limpede
Am spus-o.
Lumea-i grăbită!
Nu are timp
De școală
Și nici să vadă
Clar.
Să-mi fac din ea
Un sprijin
Ar fi curată boală,
Când multe suferințe
Nu prea cunosc
Hotar.