În timp ce mergeam prin ploaie, fără umbrelă, fără nimeni în spatele meu:
Oricine poate fi o colivie, în oricine te poți rătăci
Fiecare om e plin de drumuri, taverne, hoți și prostituate
În fiecare din noi lâncezesc dihănii la soare, tolănite, leneșe
Nu este om să nu aibă animalul cu el, tot timpul la pândă
Niciodată rănit, refăcut peste noapte prin cine știe ce minuni
Nu e bine să înnoptezi în oameni, nu pune cortul
Nu desface bagajele în nimeni, inima e închisoarea
Un pas doar să faci și grilajul a căzut, degeaba te întorci speriat
Hainele tale sunt pe malul celălalt, știu îți e somn, pui palmele
Sub cap și vrei să dormi, în timp ce afară se ascut cuvinte, cuțite