O lacrimă împunge obrazul de fecioară
Eu din oglinda vieții în mine-i zic să intre
Fior divin să-mi fie în ale mele vintre
În suburbii de lene, visări pe ulicioare.
În strigăt de mai bine nu-i nimeni să mă cheme
Doar morții mei de oase în sânge m-au strigat
Cerneala dă năvală de mai de a mă teme,
Pe-un cal de celuloză arunc și un regat.
Să sui în șaua foii cu liniște-n carâmb
Tăceri necontenite de pot să-ți ia auzul
Cusurul vieții mele e-n clipă de-a fi strâmb
Paiang zădărnicește în voacea mea havuzul

Cel însetat de mine în cifre să mă beie,
ÃŽn fostul cel de lacrimi pe chip sunt curcubeie