să ne lăsăm copilul la ușa unui orfelinat
sau la o ghenă
aș paria pe câini
știi legenda Romulus și Remus
îl îmbrăcăm în coajă de soc versace
sau tuia dior
vegetale elegante înțelegi proasta dracului
să aibe o șansă în plus la orfelinat sau
la ghenă ...plasticul de sac de gunoi
e sleios
mă oripilează atingerea lui
auzi tu muto termină cu gemetele
am fost lângă tine tot timpul
ori naști ori mori ori amândouă
vrei sau nu aceasta e întrebarea
eu vreau numa să scăpăm de mogâldeața asta perfidă
bazaconia naibii
ne încurcă
știu că e al meu cumva
parcă ai vrut să mă lovești...
mă luminez o geană plâng
nici țuica din pahar nu mai are glas
poate de era fată
nu sufeream atât...

scapă de el nu vreau să îl văd și
hai să zâmbim
să ne iubim
nu vei muri

dacă mori
mori liniștită
îți promit că nu îți voi vinde corpul
acelor ciudați
care cântă în ungherele puțin luminoase
ale cărnii mele
orice pian are și clape negre
ei îmi promit bani se risipesc de obicei
pe scările îndoliate din bețiile mele


măcar atât spuse surâsul ei
și se topi pe cer o semilună în luna octombrie și tăcută
copilul rămase în urmă
plângea repetitiv obsedant și
nenăscut


câțiva ani până ce tatăl consideră
că e destul
și îl născu el