Frunzele toamnei căzute-n gânduri ruginesc visul,
sosesc vânturile reci ale nordului.

Razele soarelui firave abia răzbat prin norii de plumb
căutătorii de lumină își găsesc cu greu liniștea.

E vremea ceții și a ploilor mărunte,
dealurile golașe ridică din umeri și tac,
dincolo de marginile ființei putrezesc nopțile.

Arome de iarnă nasc așteptări friguroase,
cărările pădurilor presimt cercuri șirete,
arborii obosiți își pregătesc somnul de argint.

Căutătorii de lumină se tem, îndoiala pătrunde-n oase
se lasă cu greu în voia înghețului.

Nimic nu rămâne mai interesant de povestit
în serile lungi cu vin măsliniu
decât întâmplările din tinerețe.