uite că infinitul se tot mărește și nu
crapă
totuși o bună parte din viață lumea e doar un geam
blocul pitic fără balcoane se-ntinde
în curbă de la răsărit
vântul ușor clatină o reclamă de
tablă
aceeși bună parte din viață fumăm visăm sau stăm deasupra
cealaltă parte mai rea și indiferent
de lungă
se petrece în oase și nu poluează
cu toate astea credem că un înger
ne va stropi scheletul
iar carnea va înflori iar sufletul se va întoarce în trup ca un câine rătăcit
în loc de sânge după înviere
ne va curge doar votcă prin vene
asta minune și biruință a
foametei pace gurilor uscate
e 24 septembrie iată că pot vorbi în numele nostru
prin geamul tramvaiului stă să plouă iar chestia
asta mi se pare ceva de început sau
sfârșit