Stelele nopții curg peste mare,
dau semne luminoase că se apropie țărmul,

întunericul se ridiă dintr-un strat de ceață,
dimineața prinde lumina de coarne,

aburul pâinii s-a însorit.

Curbele zilei se ridică, fac bolta pe cer,
unul în altul ne vom ridica, nici pe scări nici prin aer colorat

știind că suntem ai timpului.

Când voi migra în trupul femeii înger
inima-mi va rămâne să bată ritmul
pe care nimeni nu-l știe.

Doar sufletul se-ncinge ca dragostea din reflex.