ÃŽNCEPUTUL



Când se va sfârși și începutul ăsta
pândit de înțepături viespoase,
de umbra unor valurilor nedorite
și de întrebări polimerizate în îndoieli?
Sistemul meu închipuie netrebnicii
închinate altarelor nopților albe
făcături gata să nască monștri ai disperării
lacomi de dureri.
Destinul meu îmi fumează orele singurătății
tușind promisiuni celeste
dincolo de ușa închisă de rugina vieții.
Dă-mi începutule sfârșitul care
nu lasă urme, nu doare și mă izbăvește
cu un cântec murmurat de florile toamnei mele
și de acea mângâiere care mă iartă
fără să mă uite.