poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-20 | | cu vinovăție pe lânga gardul spitalului de nebuni revin mereu ca ucigașul aruncându-mi ocheade cu sărmanii aceia dându-le indicii mărunte dorindu-mi să afle dar fiindu-mi frică să mărturisesc că ei sunt acolo din cauza mea bărbați în pijamale ies dintre copacii uscați cerându-mi țigări tata fuma BT avea pijamale de poplin nebuna străzii îmi spunea șoptit ce frumos curge apa, auzi? iar eu fugeam îngrozit în curte n-aveți o țigare, vă rog frumos iar eu îmi jur că n-o să-mi dezlipesc mâna de pe gard și-o să-l las să mă atingă dacă vrea Marlboro fumați? ce-o fi și strâng mai tare degetele pe sârma verde acum o să mă muște, acum o să mă lovească, acum o să mă prindă de mână mulțumesc, foc aveți, mă iertați poftim, păstrați-o de ce sunteți aici?, risc eu el își rânjește gingiile cu subînțeles și pleacă e nebun, murmur se duce șoapta mea ca șarpele printre vreascurile căzute se lipește pe paltini pe tencuiala coșcovită pe granitul aleilor făcându-le mai gri și mai înghețate sunteți cu toții nebuni, strig iar lumea mea le strigă garduri din plasă împletită verde și adevăruri pe care ei nu le pricep toți, până la unul, sunt aici din cauza mea fiindcă fugeam în curte îngrozit când ea îmi spunea cât de frumos se-aude apa curgând.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate