ca să particip la ritualul cetății îmi pun toga cuvintelor cea roșie
(un surplus de forță adus de legile cromatice nu strică)
cusută în filigrane aurii (nu-i cazul să uit descendența regală)
fiecare ușă mă cheamă fiecare deschide un labirint ce varsă minotauri în mine
umărul impregnează de sacru
atingerile de lucruri
ai grijă de mine sporii păcatului se strecoară prin cusătura sufletului
ața lumescului e putredă fără oțelirea iertării umezeala e toxică
când e soare scot îndoielile la uscat
organizez câte o șezătoare cu îngeri în fiecare vertebră pentru echilibru
ca să nu uit cine sunt decojește-mă din cămașa ploii
abuzurile emoționale le-am transformat în porumbei
am lipit zborurile pană cu pană alb a-nvățat înălțarea să mă îmblânzească
tatuajul curbelor șlefuirea unghiurilor
atelierele cetății sunt virale cum să reziști ispitei de-a știi mai mult mai adânc
elipsele freamătă când dau drumul stăvilarelor sângelui
însetările-s libere să țipe să zguduie dizlocările îți relevă adevăratele
ancore cobilița de ceruri e plină
saturată de vulturi invadează nervurile mâna ta e punctul de referință
magistrala inimii asfaltează
cu stele rănile din jurul piroanelor
răstoarnă geneze în spaimele mele filigrane de aștrii
tivesc respirări cu magie
oamenii intră și ies din labirinturi însingurează ca să se doară
deschid licitații să-și vândă nesiguranțele
pentru o certitudine una singură orice moarte e bună eu mă semnez pe toate
fiecare atom reverberează lumina din mine plasei îi fac noduri
sigiliu de carne în totul
plătit până la ultimul abur

în măruntaiele focului umbrele
despletesc elipsele gândului
de tenebre

cetatea răstoarnă bobii în mine pelerina poemelor
vindecă de insomnii lumea

în mine minunea spune
noapte bună