Dimineața se prelinge din mine o altă femeie cu o altfel de viață
N-o iau cu mine când plec, o las acasă, când mă întorc îmi dă
Papucii ei în care a stat toată ziua, tălpile se încălzesc
Mă bucur că este cu mine, aș vrea s-o cunosc, să vorbim
S-o întreb cine este, cât mai are de gând să stea și mai ales
De ce se prelinge dimineața din mine, de ce nu vine cu mine
De ce nu-i place orașul, de ce nu-i place mâncarea
Câinii vagabonzi nu ar lătra-o când din mine ar scoate
Cuvinte nepâmântești, într-o zi mi-a arătat cu degetul
Spre gresie - erau niște urme umane ca atunci când ieși de la duș
Lăptoase, dulci, am tot cărat-o în spate ani mulți
Când am renunțat nu s-a supărat, a rămas singură acasă
Așa cum rămâne un copil fără părinți, într-o pereche de încălțări
Cu câteva numere mai mare