poate un turn desfigurat cerșind înălțime
sau privirea ta
ca un șiroi de carne
vândută într-un târg de animale
ei bine îți voi spune
cât de viu sunt atunci când mă opresc din frig
și cât de fericită ești atunci când găsești o viață
hălăduind fără stăpân
întrebările sunt la ordinea zilei
zboară neidentificat dintr-o gură în alta
se lasă întemnițate de frică
ca și oamenii
apoi
am să îți povestesc puțin câte puțin din foamea
calului troian care
după ce a evadat din pește
a început să doară

mai ales că ceea ce sunt eu atunci când dorm
seamănă cu o inimă de lemn
de unde
urletul tău cade magistral la pământ
dă din picioare și lovește isteric cu pumnii
descoperind încă o dată subteranele
care și-au făcut culcuș
în respirația ta fierbinte
de tablă