poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-29 | |
Prin oasele-mi golite de cețuri-glossă
Prin oasele-mi golite de cețuri cântă ploaia Spălând la voalul nopții ce pare că se teme Să stingă umbra muzei ce-mi bântuie odaia Când dragostea impară se-așterne în poeme. Din cer coboară greieri cu stelele-n desagă Acoperind fereastra în care-mi plânge Gaia, Zâmbește călimara, azi viața iar mi-e dragă Și-n oasele-mi golite de cețuri cântă ploaia. Albite, ridicate spre cer, o orgă vie, Șiragurile albe grupate în trireme Îți cântă numai ție o caldă simfonie Spălând la voalul nopții ce pare că se teme De versul cu descântec, cu vrajă și moșmoane Ce-aruncă-n pieptul lunii, neînfricat zagaia În luptele cu harpii care atacă-n toane Să stingă umbra muzei ce-mi bântuie odaia. Mă salt în scări și șaua îmi este ca un leagăn Îmi port pe frunte vise și prea cărunte steme, Iubesc din moarte-n moarte , sunt fratele meu geamăn Când dragostea-mi impară se-așterne-n teoreme. Când dragostea-mi impară se-așterne-n teoreme, Să stinga umbra muzei ce-mi bântuie odaia Se strânge-n valuri albe o noapte ce se teme De oasele-mi albite ce-n naiuri strânge ploaia.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate