cuminte precum săgeata în tolbă
așteptam
nu neapărat o explozie (deși printre statui și moluște
evenimentul ar trece neobservat)
dar ceva
ceva să răstoarne altfel lumea în/din cuvă
să mi se spună că sunt viu
și nu degeaba mă rănesc când roata ființei smulge spițe
din vertebre fotografia în sepia
nu înrămează fapta iar gândul se ascunde în nuanțe
se camuflează pulsul
în palme doar pădurile ar vrea să galopeze

vârstele degradării semințele de-a valma
totemuri unei existențe
ce nu-și găsește ochii decât să-i smulgă sau să-i
pună-n ramă
în cine să te-ncrezi scut să fie
când doar hiene proliferează jungla deasă
la oraș câmpie sau propriile oase

atâta risipire tu unde să te pipăi doare
în salopetă de lucru
minciuna grijulie falsifică de zor la fișe (întotdeauna se pontează
o absență pentru spectatori)
a ta/mea fiecăruia după cuvință
simți satârul cade fulgeră nimicul de sub mască
prea des butucul tău e-n sânge
prin iriși de magie doar abisul te privește neclintit
în față
alb oglindă
și surâde tandru

e periculos să trăiești în arcul cabrat al clipei

cuminte
cumperi liniștea când aduci năpasta
verdict dreptatea spune mâna care ferm eliberează
puterea pusă-n tolbă la păstrare
străină sieși altora mai greu în carne
aștepți iertarea
vine nu cândva se poate
cel ce știe-i mut (cum să accepți că doar urechea ta
ascultă vântul)

până la un punct (critic sau de echilibru ce mai contează)
totul ar fi suportabil

dacă n-ai vrea să închizi zborul în colivie
și să prinzi sunetul vieții cu
plasa de prins fluturi