poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-12 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Buboși, zdreliți, cu ochii încinși cu verzi inele, Cu degetele boante crispate pe femur, Cu scăfârlia plină de aspre coji de piele Ca florile de lepră pe câte-un antic mur; Li-s oasele-altoite pe neagra osatură A unor mari fotolii;picioarele, sub ea, De dimineață până spre seară, nu se-ndură Să lase bara ce le slujește drept proptea. Acești moșnegi, cu jilțu-mpletiți de-o veșnicie Simt cum le crapă pielea la soare; alteori, Privind pe geam zăpada murdară, cenușie, Sunt scuturați ca broasca, de dureroși fiori. Dar ce plăcut e jilțul, când fundul lui de paie Cedează pe la colțuri, sub șalele ce-l rod! Al vechilor sori suflet se-aprinde iar, văpaie, În spicele acestea, cândva mustind de rod. Zăcând așa, cu gura genunchilor aproape, Cu degetele-nfipte sub fundul vuitor, Ei bat câte-o romanță pe-nchipuite clape, Iar capul li se-nvârte-ntr-un vals amețitor. Nu-i puneți să se scoale: ar fi o mare dramă! Ca mâțele lovite, țâșnesc, c-un mieunat. Ai zice omoplații că-ncet li se destramă; Nădragii li se umflă pe șale, dintr-odat' Și îi auzi cum capul pleșuv li se izbește De zidurile negre, când trec șonticăind Prin coridor, și-ai crede că-un ochi de lup lucește În fiecare nastur al hainei lor, pândind! O nevăzută mână-ți întind, ucigătoare; Privirea lor filtrează veninul negricios Din ochii unei javre bătute; în sudoare Scăldat, ca într-o pâlnie te zbați, neputincios. La-ntoarcere, cu pumnii în mâneca murdară, Se-așază, blestemându-i pe cei ce l-au trezit; Ciorchini de amigdale, din zori și până-n seară Le saltă sub bărbie, zvâcnind necontenit. Când somnul grav le-nchide pleoapele, visează Lăsându-și capul moale pe-al jilțului cald braț, Iubirile-unor scaune pe care se așază Modelul lor în viață: trufașii birocrați; Flori de cerneală-și scuipă polenul din corole Și-i leagănă: în ele culcați, se văd zburând Ca niște libelule pe-un șir de gladiole – Când, gâdilat de spice e membrul lor plăpând. Traducere Petre Solomon (vol. ”Integrala Poetică”)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate