Tu nu știi ce se-ntâmplă, pentru că
acum ar trebui să fii la roșcani, să te pregătești
de înghețuri. Oamenii se pregătesc din timp
pentru iarnă, oamenii se pregătesc
din timp pentru orice, fiindcă existența noastră
a devenit atât de îndoielnică și anevoioasă,
încât și cel mai călduț vânt îți poate
lua pălăria pe sus până în cărțile sale de istorie,
mai ieri, despre țara galilor, mâine, despre
răniții din regiunea donbas a ucrainei.

Tu nu știi că noi nu mai suntem iubiți,
noi suntem gemeni. Știu, nu-ți place nici la ruși,
nici la nemți, nici în altă parte, pentru că
exact ca și mine, oriunde pleci, te
întorci întodeauna la începuturi. Noi nu
mai suntem iubiți, noi suntem gemeni și eu
o iubesc pe mama ta ca pe mama mea,
și pe tatăl tău, așa cum, acum, pe tatăl ei bolnav,
o prietenă de-a mea bună, corina.

Tu nu știi ce se-ntâmplă, dar eu fac curat
în casa pe care am fi putut-o avea la roșcani,
chem muncitori să ne repare sobele,
pun la foc un borș cu barabule, mă așez
pe prispă și scriu poezii despre însingurare.
Din regiunea donbas a ucrainei
vin mase de aer care lovesc în noi cu putere.
De departe și tu simți ca și mine, durere.
Tu nu știi ce se-ntâmplă, dar în lume, vai,
da, există, există ceva care ține să ne despartă.