Puțin probabil, zic acum,
Să fie doar o boală
Și scuturîndu-se de scrum
Pe bolta-albastră zboară
Și lasă jos, hăt jos de tot,
Sub munții de cenușă
Aspecte negre-ntradevăr
Ce îi stăteau căpușă.
Eliberată-ntru păcat,
Pe-oglinda apei zboară,
Planînd cu eleganță spre palat,
E de mult timp afară...
În urmă-i susură-n suspin
Cea dâră de lumină,
Ce lasă-n spate-i lan de flori
Îngerii ca să vină.
Măiastră pasăre celestă,
Phoenix, cum ți se spune,
Închide ochii și din lacrimi
Așează pacea-n lume!