În ceruri urcă drept închipuirea
Peste satul cu veșnicia în urechi,
Bat clopote cu sunetele vechi
Și-mi sapă prin memorie uimirea.

Dimineața vin fluturii să soarbă
Roua bucuriei, nectarul dulce al florii,
Lumina ce dă aripă culorii,
Greierii de-atâta cântec dorm în iarbă.

Fructele-mi sorb căldura, sunt în pârg,
O să mă duc cu ele joi la târg
Și din restul mi-asigur băutura.

Am să mă vindec de propria durere
Dar o să rămân cu-n fel de mângâiere
Că n-am întrecut deloc măsura.