Hai să dăm mână cu mână,
imn să ne bolborosim
și-n trădarea de țărână
noi să ne tot lăfăim!

Hai să ne unim cu toții,
corupția s-o-nnodăm,
să ne perpetuăm hoții,
tot ce-i mită să-ncasăm!

Să ne dezrobim ratații
în scump graiul românesc,
să conviețuim ca frații
pe sudoarea de obștesc!

Chiar și-n rate să dăm birul
ce ne coase în dobânzi
firul iei pentru zbirul
pruncilor noștri flămânzi...

Toată plebea, tot mondenul
să ne pună legea-n scrum,
să închidă bine leul
pentru cântece de fum!

Mici iluzii de supreme
idealuri de scandal
ne închide între gene
coșmaruri despre real...

Nu ne temem, oare, Doamne,
dospind plini de mucegai,
de războiul fără semne
ce ne șterge dintr-un rai?

Dintr-un rai ce-i plin de nume,
de istorie și grai
unde românescul geme
posibilul unui trai...