n-am tăiat vița prin pori mi-a evadat timpul
fără să mă întrebe
mi-a lăsat doar brațele
au știința dezlegării izvoarelor moștenire
lumina nu se oculta din demult
nimic nu lăsa umbră
alchimic
carcasa unui destin prestabilit
crapă un iz apocaliptic emană trotuarele
prea multe întrebări ascunse sub pietrele jocului
din palmă ca o gheară crește
viață în toate culorile și non-culorile furiei
un timp al seismelor urlă în vene
cuvintele poartă sub togă ghilotine
și nici un fir de argint nu îți ridică raiul ca pe o minge
în plasă

n-am să te rog
lasă-mi libertatea funiei
desenul magic în jurul țărușului
a depășit faza clasicismului s-a desfăcut din
vertebra arhetipului
palma sorții mustește geneze în timp ce ne-aruncă zaruri
pe masa abisului

hei un șașe-șase mă scapă de gâde sau doar tipsia
salomeea legată de gleznă
și minotaurul care-mi ține agrafă furtunile ființării pot
pune căpăstru
nu-i nevoie să răspundeți pe loc
am o veșnicie ca mită și-o împart bucuros

ochiul orb ca și cel ce vede dislocă energie
în aceeași nuanță
vița sălbăticește albastru rodul tăiată împrejur
de lumină

vulturul din pupilă curbează o supernovă
și-i absoarbe explozia