Privește bine-n ochii tăi dorito,
Când sunt înlăcrimați de mine,
Căci fiecare lacrimă din tine,
Doar mie mi se plânge acum iubito!

Să-ți odihnești încet, încet tăcerea
Și pe genunchi să nu-ți mai urle huma,
Din mâna mea se va desprinde bruma,
Să ardă de pe corpul tău durerea.

Și ochii ridicați din nou spre mine,
Să-mi lase în privirea lor, albastru.
Eu nu-s nici om, iubito și nici astru,
Sunt doar un vers îndrăgostit de tine.

Din corpul tău singurătatea goală,
Eu o alung și scriu în carnea ta,
În tine-mi porți acum balada mea...
Eternul te iubește cu sfială!