De-ai fi, cumva, vreun suflă-n păpădie,
romanțios ca noaptea înstelată,
cădelnițând iubiri de ciocolată
în lumea prinsă-n joc și paradie;

de-ai aștepta, de-aiurea, vreo răsplată,
văzând cerneala stinsă-n apatie
și versuri rătăcite pe hârtie
ce preamăresc o muză dezumflată;

atunci n-ai ști că fila fără pată
refuză mierea, dar nu e ingrată
să își îngroape soarele-n chindie.

Când totu-n jur îți pare-o comedie,
ridică-ți ochii de pe ceas, bădie,
căci timpul nu-i o farsă demodată!