Aruncăți gândul
Peste puterile tale
Și speră în ceva
Ce te-ar liniști.
Că,
Strâns de simțuri,
N-ai șanse reale
Să cuprinzi
Universul
Cu ceea ce știi.
Jubilând,
Uneori,
Pentru ,,faptul” ivit,
Nu-nseamnă c-ai găsit o stare
Cu permanență solidă.
Și alții,
Înainte-ți,
,,Faptul” l-au dovedit,
Ostoindu-și
O vreme
Cunoaștere-avidă.
În absolut
Intuit,
Simți veșnicia
Ca pe un infinit
Precar,
Precum preasfinția
Ce s-a dorit
Vrăjar.
Mistic? Ești sigur,
Þi-o jur!
Căci poezia
Dumnezeu ți-o dă
În dar
Ogur.