poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-30 | |
hei tu nu știi cum se joacă Harishima cu mâinile cele două ale
infinitului care cade cum le spală de tină cum le înverzește în mâinile sale cum se gândește la tine Hanayome de ce oare bate clopotul ăsta alb de deasupra? da e doar un clopot de stârnit flori de piersic… părul lung prins la spate/ sandalele cu care pășește pe nisipul fierbinte haina lui albă și mărul care dă să se rupă alături... nu spune nimic/el intră în templu mâinile lui frumoase căuș ca și când ar închipui astfel un înger ca și când ar ocroti, cu adevărat, un înger în palme al tău oropsit Harishima * nu știi de ce îi spui, totuși, "iubire" acestui templu japonez pe care îl clădești, Hanayome din hârtie de orez când îți iese, cu adevărat, acest dificil origami pesemne o floare de tei care cade ți-a șoptit unde e, cu adevărat, Harishima el încă vorbește vrute și nevrute cu îngerii știi lămpașele roșii au ajuns cu bine în vale lumina a ajuns cu bine în vale Hanayome * de ce susură apa frumoasă Hanayome pentru iubitul tău, Harishima? firul ăsta de apă curată oglindindu-ți degetele tale, Harishima, în timp ce-ocrotești… nu pot să spun cum îmi cânta deunăzi Harishima să tac ca și când voi nu v-ați fi rătăcit niciodată căci pe cer se trezește femeia cu chipul ei moale rotund și galben, galben de ură.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate