zâmbeai ori de câte ori luam cu asalt
redutele singurătății (era o provocare de care nu vroiam
să mă lepăd)
deschideam aripi de flutur știam să te-nvăț
posesia fără atingere
citeam cu falangele în pergamentul astral
așa cum numai eu știu să citesc
ridurile atemporale
bucuria scurgea tăcut între noi râul magic al vocalelor
înfășurai pe deget cordonul de-argint al memoriilor
să nu-mi rătăcești incandescența râsului
mă rugam în șoaptă
până acum nimeni nu a răspuns

respirația suspendată deasupra îndoielilor noastre
seismele fără cauze aparente
ruleta creației ne învârte și râde senin-uri

sacadat plânsul și hohotul
metronomul din coaste nu dă rateuri chiar dacă
stelele-s căzătoare
pulsația primă trimite reverberații subtile
certific ecoul de sub piele fibrilația atât de rafinată
desenul ce deschide porți de cetate
deși nu se vede
stigmatele sângerează (și nu e doar o observație mercantilă a ochilor)
și prin ele iese abisul
din tine

viața divide
e un adevăr ce nu mai necesită demonstrație

curcubeul urcă de-a lungul vertebrelor filează profesionist culorile
tandrețe dură exhibă culisele jocului miza e uriașă
capul atârnă din ce în ce mai greu
planeta-și dublează gravitația din cauza visului tău
iarăși ai uitat înnodat cearșaful voluptăților
colțul e jilav de amnezii și de ochi cu pleoape scrumite
ilegal
întorc cronometrul vulcanilor mă pricep la erupții
nu-ți face griji c-am să greșesc albia

cunosc bine harta

relieful tău
doar topograful galactic așteaptă

revelația