poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-28 | |
E-o dimineață ca oricare alta:
același soare buimac printre nori, aceeași inimă care nu se frânge, nu se pierde, nu se spânzură în artere precum o femeie pisicoasă de gâtul unui bărbat. E calm, de se aud rădăcinile cum cresc spre adâncuri, pietrele, cum se sparg în geamul realului, de unde răzbat chemări siropoase, pe unde se văd artificii și coarne de melc. Numai tu, rămasă-n cochilie să-ți ajungă somnul, visezi un exil interior în care diminețile nu mai seamănă una cu alta: fiecare răsărit e-o altă minune, atărnată de gât ca un trofeu câștigat la tombola iluziilor. Atunci vine un trandafir. Te-nțeapă și-ți spune: „Naște-mă, frumusețe, în ochii tăi! Roșul meu este sângele tău pe care-l sorb, picătură cu picătură, de dincolo de-nțepătură.” Te ridici. Trandafirul din obraz îți prelungește visul. Sângele nu-i un păcat, doar nodurile care-i încetinesc, samavolnice, curgerea. Diminețile seamănă una cu alta, sângele respiră o altă lume. N-ai teamă! Sfârșitul n-aduce cu el peceți pentru glorii. Totul rămâne deschis, ca o liniște în care s-a concentrat veșnicia. O carte din care nu lipsesc paginile esențiale. Pelicule de real în care s-a topit înțelesul plutesc pe o mare ascunsă vederii. Flux și reflux. Ca o înviere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate