când
viața ți se pare o liniște care plutește pe ape
știi că ești mai singur pe corabia ta
ai valuri reci care-ți răcoresc tâmplele și norii cresc unul pe altul. În fiecare dimineață
ploile limpezesc iar

tu văslești mai departe gândindu-te la cine a mai văzut frumusețea
care nu încape în niciun pământ
în nicio mare
în niciun văzduh
dacă
cineva a mai găsit-o și îngropat-o în criptele zeilor.

Ai dragoste pentru tot restul vieții, pat cald,
linguri calde. Bărbatul pe care-l iubești stă lipit de inima ta, ca un tremur
cu senzor luminos. Nu te temi
nici măcar moartea nu are nimic negru cu care să te acopere și să te închidă într-un loc
cu cei mai răi dintre îngeri
căci tu ai știut să pui la o parte
flori pentru zilele în care îngroparea va fi ultima amintire
pentru cei dragi.