cineva sună la ușă
întreb cine-i
răspunde
inspecția de joi seara

nu-mi vine să cred
ochilor
soacră-mea deghizată
natural
în dătătoare de frumusețe
ori de blesteme groaznice

bună soluția
de ce am deschis
din politețe

soțioara
scumpa mea
cum a auzit de inspecție
s-a și apucat de făcut ordine-ntre blide

clătite
la repezeală
cu gura-n jos
oale cratițe tigăi
îmi lasă musafira fără
prea multe reproșuri scăpate

m-așez în fața acrei
pe-o sofa-n sufragerie

o acresc rău tare de tot
dacă mă vede c-un șpriț

între noi
măsuța transparentă
cămila unei caravane
pahare curate cu fundu-n sus
sticla de plastic cu apă gazoasă
în picioare
desfăcută
pe jumătate goală

sparg monotonia
cu ton blând
și volum mediocru

Miimi
vreau să beau
ai ceva

împotrivă

dulce-mi răspunde
Puuui
este apă
chiar lângă tine

gândeam că o să sară repede
să facă impresie o dată
ca argintul viu

de unde că
și ăsta-i scump
ca și ăla roșu

eu: vin, e rea
acra: se bea apă sfințită
Miimi-a mea: contra relelor

puÈ™c’ielele