În clipociri de unde cristaline

Să uit de lume și de mine…

Să uit de lume și de zilele pierdute,

Să mă scufund în apele stătute,

Să mă întind cu brațele în cruce

Iar unda tremurândă să mă culce.

Să mă atingă raza irizată,

Să mă cuprindă încă-o dată,

Să îmi citească ochiul înghețat

Cu care lumea am văzut și judecat.

Să mă dizolv ușor în neființă

În apa care-a fost și îndoială și credință

Să mă cufund în fund de mare depărtată,

Să nu mai știi de mine niciodată…

În clipociri de ape cristaline

Să mă dizolv în undelele marine…