întinde tentacule spre ziua de mâine
subsolul gândului
fracționat
dimensiunile ocupă tarabe
la depozitul iluziilor e lichidare de stoc
interstițiul dintre comete soarbe partea mea fluidă
înoată prin magmă de stele
mă pipăi
pentru o clipă (veșnicia nu se respiră decât prin semințe)
nu mai sunt galaxie
simt osul ca o săgeată cum pleacă
contra curentului
pătrunde frigul
sub voaluri radioactive
îmi pun brățări de pământ la glezne
activez gravitația în talpă
împletesc în cosițe câteva doruri (nu strică să condimentez pulsul)
puțin smoothy emoțional
și (ca o armură de rezervă) un evantai de vise fragile

pregătită
las timpul să-mi penetreze gândul

vezi iubite cât de frumos dansează în mine
efemerul