poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-04 | |
prefer un anotimp
care să nu mă cunoască, să nu-mi știe mersul, să nu-mi știe ora la care mă întunec, să doarmă într-un colț al camerei, respirația lui să fie o formă a alienării, tandră, șuierătoare, precisă unul care să tacă, să tacă tot mai chircit, ca îngerii care greșesc și nimeni nu vrea să îi ierte, (taci, taci cât poți tu de tare, cu mâinile, cu picioarele, cu tot ceea ce te dilată), în timpul ăsta, extrem de atent, curăț lumina de pe oase până va dispărea, în cele din urmă (nu există sărut de noapte-bună, ne spunem, pur și simplu, adio, tu dormi în partea de lume în care nu mă regăsesc, eu sunt cel care dilată frica, o expectorează, noaptea mea e o peșteră din care au fugit liliecii) prefer un anotimp în care disperarea să fie numitorul comun al tuturor oamenilor, al tuturor măsurilor, lucrurilor, faptelor, asta îți spun, lua-te-ar dracu, să fie un fel de ieri care să ne copleșească, să fie seară, să fie dimineață, să plouă, să nu plouă, să pleci, să pleci iar, în același timp un urlet difuz să curgă direct din tavan, el e cel care ne acoperă și ne satură, în sfârșit să vorbim despre ce anume ne face atât de singuri, până unde și de câte ori, atât ne-a mai rămas, nu există sărut de noapte-bună, doar o întunecare din care nimeni nu a reușit să evadeze
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate