spre facerea verbului în pernele moi mă unesc cu tine
la 9 clipe iese nouă din pântecele nemuririi
poetașul viitorimii
îi punem scutec de silabă și scut de lut
în partea din dreapta a pieptului
s-a născut invers în oglindă
invers născut cu inima de cealălaltă parte
a sternului nemuririi

noi ne nemurim în al literei convoi praf de pușcă
trag o dușcă din tine și o mierlesc în somn o vreme
am vise spurcate coșmarurile îmi lasă semne
vizibile doar la lupă în țigara de după

verbul puiandru ne mângâie tandru lumânarea
aprinsă spre a ne obține amânarea

orbii își scot ochii (la plimbare) tu
probezi într-un havuz nesemnificativ rochii
așa faci când simți nevoia de schimbare

eu îmi schimb doar scutecele e plin de rahat
Pasărea eternă în cele din urmă am tăiat
să iasă rima; nu asta mi-ar fi crima
de, plin de dor, și pe tine nu te-aș fi dus la abator
tu,
al meu carnet de poet

n-am legitimație umblu fără cetățenie
prin tărâm patrie de poezie
îmi târâi zilele după mine într-un sac
nelegat la gură frecvent iese câte una afară;
am astupat sticlele cu sânge de crist
cu ajutorul buzelor