Tu ești dormitorul care cântă gratuit
care mă atrage la căldura sânului tău
în serile de noiembrie când vântul
este dur norii furioși iar crivățul nerăbdător
m-ai găsit adormit în șanțul mizer
pregătit pentru o hibernare decentă
poate ultima hibernare de care aveam nevoie
erai sclipirea iernii care se apropia
iar umerii paltonului erau acoperiți de albul
fin al mătreții și al primilor fulgi de nea
m-ai descoperit m-ai întrebat cum mă numesc
m-ai uimit cu privirea ta pustie
oh da era mai pustie decât viața mea de până atunci
și m-am întrebat subit "oare cine suferă mai mult:
eu pregătindu-mă să mor sau tu pregătindu-te să trăiești"
dar m-ai înțeles dar te-am înțeles și ca un înger
care voia să-și taie aripile și să mă-nsoțească
în absolut m-ai luat la tine acasă
m-ai hrănit m-ai spălat cu propriile mâini reci
dar minunate m-ai îmbrăcat cu haine noi proaspete și aromate
m-ai întins pe pat mi-ai pus la calculator serialul favorit
și mi-ai oferit dragostea care-mi lipsea
din porii care acum fremătau de chimicale
și dor de nopți și rușine perpetuă
iar în dimineața următoare te-am găsit întinsă
într-un înveliș de carbon crăpat suspine
și cearșaf pătat de dragoste transpirație și sânge
pentru că nu ai mai putut suporta singurătatea
care te ducea spre același șanț din care m-ai ridicat
cu atâta indiferență și tristețe
nu ai mai vrut să atingi nimic dezgustător
gen carnea mea pătată de viață și râie
acum îți vorbesc de sus lângă piatra seacă
a dormitorului tău veșnic iubire de-o noapte
și-ți mulțumesc pentru hrană baie haine seriale și dragoste
dar mai presus de orice îți mulțumesc
pentru locuința gratuită și amenajată
acum nu mai trebuie să cunosc hibernarea
mulțam frumos trista și nebuna mea de-o clipă
drăguța mea Celina.