poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-21 | |
De prin ántice coclauri, ridicați cu osteneală,
Scoatem lumii adormite carapacea de sineală, Val prin val trecând, cum vremea, dintr-un veac, într-o clipită, Nu mai lasă nici o urmă de durere sau ispită. Prinși în clește de un ornic ce se strânge și destinde, Sprijinim Nemărginirea, făr' a ști a o cuprinde, Vis dând graiului și firii, vanitoși să tragem dâre Peste treptele uitării - lung urcuș... spre coborâre. De genunchi atârnă greul, tot mai greu să îl suporte, - Ca durerile, din faceri, adunate în cohorte, - Când ajunși la poarta vieții, ea ne-nstrună și înhamă De la Binecuvântare la Chemarea de-a da samă. Și când ce-a rămas din toate, ne e peste a-nțelege, Prorocirile din veacuri, încâlcite și betege, Răscolite, dau să ardă pe colinele bătrâne... "Toate-s praf...", spunea poetul,... Numai dragostea rămâne!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate