Să te găsesc, am străbătut
Mulți ani lumina de femeie,
Acum, mi-s ochii mult mai grei,
De multe vieți, a ta scânteie
I-ascunsă-n gelozii de zei.

Am răscolit cenușa toată,
Unde-a căzut destinul mut,
Doar adierile chemării,
Din răni tăcute, fără scut,
Ne botezau dorul creării.

Te-am prins cu buzele trezite,
Înfometate de săruturi,
Prezentul, in bătăi de-aramă,
S-a scuturat de vechi trecuturi,
Când așteptările se sfarmă.

Te-așez, acum, pe-un pat de raze,
Aici te am înlăcrimată,
Tu, nebunatic trup de roză,
În disperat sărut de fată,
Trăiești a dragostei hipnoză.