poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-11 | | viața e un șir nesfârșit de așteptări între naștere și moarte, între iad și rai, între minciună și adevăr, între ieri și mâine, întotdeauna e ceva sau cineva, real sau imaginar, de așteptat, de visat, de dorit, e un mod de a ne disciplina răbdarea și simțurile ne începem așteptarea născându-ne părinții ne-au așteptat febrili, suntem daruri de la dumnezeu, apoi și-au dorit să ne audă primul cuvânt și întrebările copilăriei: de ce nu cad norii peste noi? unde pleacă soarele noaptea? cine plânge când plouă? de unde vin visele? copilul din noi așteaptă să facă primul pas pe drumul dintre prima zăpadă și prima floare de cireș, primul val din prima vacanță, prima frunză căzând apoi aștepți prima zi de școală, ești nerăbdator să-nveți să scrii și să citești, crezi că ai să poți cuceri astfel lumea, inocența ta e prețul cunoașterii adolescentul visează la primul te iubesc, tânărul la o nouă iubire, care să o vindece pe cea veche, așa îți ning așteptările anii, lași timpul să te curgă unde vrea, te trezești bătrân și umil târșindu-ți picioarele, pe drumul spre cealaltă lume te-ai hotărât să pleci singur, ai așteptat-o destul și doamna nu vine să te ia... soșește un tren, pleci într-un un vis, unde în mâna întinsă își are culcuș cutia cu mi-e dor de tine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate