am cunoscut-o pe Ilinca
pe centrul Târgului Frumos

Linca
o alintă toți apropiații
diminutivul mi se pare lung și
îmi permit să-i mai scot o literă
Inca îi spun – mai scurt nu

a studiat la Paris ceva timp
s-a întors cu un nou p/renume
Viviana – bineînțeles că i l-am scurtat
imediat – Vivi

criză mare-n tot poporul
familii norocoase puține-s
în care să lucreze ambii soți
însă-s multe-n care
grijile se transformă-n dureri

revin la (IL)Inca
e fiica unui prieten de-al tatălui meu
fost primar acum parlamentar
ceva mai tânără ca mine

deși a lucrat foarte puțin
în Iași ca frizeriță
la „Canine și feline”
fantezia ei la tuns
a ajuns să fie renumită
până-n Gura Humorului

a acceptat să-mi fie nevestică
nu-i nevoie să mai lucreze
totul îi este asigurat
până și un salariu fără loc de muncă
spune tată-său sigur pe el

de când e cu mine-n casă
o alint veverița Linca
sau VeveRiținca

după cum îi sticlesc ochii când
mă vede-n prag îmi dau seama că
ciocolata-i îndeajuns încălzită
alunelele-s deja decojite

salutul ei mereu e cu cântec
„B i n e – a i v e n i t, i u b i !”

cu iubi-n sus și-n jos
veve mă tratează regește
cu toate dulcețurile ei

cu alune
semințe de bostan și soreancă
prăjite

terminate porțiile de dulcețuri
decojim țigănește semințele
completând necesitățile gastrice
cu măsuri potrivite de bere
totul calculat indicilor
inflației crizei

ce-mi rămâne de făcut e simplu
dragoste perfect părintească
tradusă-n amor conjugal

cum ați alinta-o
mai ceva ca mine