o să vină clipa cînd din cărți vor zbura frunze puse mai demult
la presat și inima o să-ți sară peste mai multe bucăți de melodie
ca un disc pe care alunecă acul
tu nu mai ești îndrăgostită
ești posedată
întunericul se aprinde în jurul tău
cu explozii nucleare pitice

inima ta se va auzi ca atunci
cînd cu aparatul de fotografiat încerci să surprinzi
umbra ta & a lui pe pereții camerei în timp ce v-o trageți
sunetele tale atît de neomenești & omenești totodată
vor izbi ferestrele aidoma păsărilor înfometate cumplit & te vei umezi
ca petalele florilor sălbatice ale plînsului

o să vină clipa cînd peste locurile în care vom face dragoste
va crește iedera
o grădină frumoasă, de culoare închisă
cu băncile goale

noi bătrîni, uscați, deshidratați
bem pahare cu materie neagră
& ne dăm înapoi zilele
unul altuia.