cade noaptea, sufletul meu
se deschide
nu pot să te uit, nu te pot lăsa să te depărtezi de inima mea
fericire de piatră, de zâmbet și nea
deși mâinile mele stau neclintite privirea mea te ține în palme
dragoste

cine sunt să îți spun pășește în oglinda mea
privind la tine moartea îmi pare de catifea
cine n-ar vrea să iasă din sine
din strângerea de apă, pământ, stea, văzduh și așa ...
necunoscutule cu inima spălându-mi picioarele grele de trup
durerea și teama scut nu mai sunt
ci poduri de vise, armonie și
cânt