adânc s-a copt lumina, în noi și în corole
sunt vinovat de păsări, vinovății de cântec
lumina bea din tine un plod uitat în pântec
uitam - secunda trece în vremii alveole

și nu-mi era vreo frică, erau copii pe stradă
te-aduc din malul mării, sirenă coadă-n păr
ca ochiul minții mele o vreme să te vadă
în liniștea oglinzii setos de adevăr

iar în tribut de mine, cu miez în delăsări
sunt vinovat de cântec, sunt vinovat de păsări

te depărtează doar să bei lumină
din havuzul cu unghii în carne
exist dintr-o pricină ce nu-mi stă la îndemână

lasă-ți inima pe-a mea mea mână,
lasă-mă să-ți vizionez interiorul până la suflet