căsuța doarme învelită-n vânt și ploaie
aud pași furișându-se printre narcise
și mă reped la geam să le văd chipul
dar nu se luminează și-am crescut
în fața ochilor e doar perete
odinioară alb – îmi sprijin fruntea
ca reîntors dup-o prelungă boală
în care nu mai știu când am căzut

de mine câinele se sperie și latră