întoarce brazdă în talpă abisul
muntele urcă pe teamă
dureros și stingher

masca de aur agață pironul de aer
tu unde
și cine te leagă de vânturi

prea multe erupții
înghite ceața
exersează un dans ritualic
olog renegat
de propria umbră descusută la subsuori
trag după mine patetic
piciorul de vise
un tir de mare tonaj plin de statui
a derapat în artere
nedescântați de o jertfă
pereții surpă endemic
lumina

nu aștept nimic dinspre cer
m-ai avertizat că delegațiile vor fi și lungi și dese
iar la cină
însingurat păgân (fără discipoli și taine
doar cu un rest de iubire)
mă voi împărți
înfometării din sânge
cel mai adesea mâna privește nimicul
din stânga
a uitat datul învățând să înșface
în pleoapă nu-și poate înfige rădăcină nici o rană
fără identitate

cine asumă

cochetă
peste dreapta lumii coboară cu greutate
genunea

spatele se-nconvoaie
sub Golgota cancerigenă

Înălțarea și-a declarat insolvența