Când viața
devine bufonerie
cu oamenii, histrioni jalnici
izbindu-se cu fruntea
de o barieră invizibilă
dincolo de care
țipă fericirea
transformată într-o vrăbiuță
urmărită de condor
eu mă retrag
în spațiile zborului
inaccesibile celorlalți
și cu bagheta magică
creată de taumaturgul din mine
preschimb fericirea
din vânat
în vânător
pentru a sfărâma suferința într-un munte de nisip
peste care crește oaza optimismului

Desincronizată, dezarmonia
plutește la marginea existenței
unei femei dezacordate
sub pielea ei
în umoare
stau înecați amanții.

***

Decepțiile
ne injectează dureri
în amintirile
ce țes în creier
maladivul
prin ele
circulă un alt fel de timp
cu riduri adânci de depresii
care sapă un tunel
sub pielea
de care se strivesc atomii
cu eriteme de sinistru
cu mucozități imunde și scabroase
peste care se târâie
larvele suferinței

Decepțiile
cresc din multiplicarea erorilor, deziluziilor și neputințelor
atrag după ele
aluviunile gândurilor maladive
în aria lor se specializează țipătul
cu multiple nivele
dacă ar fi să le dăm
formă și conținut
ar umbla numai pe ramificațiile cerului
căci pe pământ
oamenii le-ar călca în picioare.