tâmplă lângă tâmplă priveam în fântână
eram frumoși în ochiul acel din adânc
de unde să știu că tu priveai cu ochii
închiși acum înțeleg de ce pe o fâsnă
stând îmi spuneai că-mi pierd vremea
degeaba când scoteam în ciuturi puii de
vrăbii căzuți uscându-i la soare să zboare
dă-i dracului Ioane la mâți
de ce m-aș mira azi când mă țintuiești cu
arătătorul și-mi spui sunt povești minciuni
nu ești prtutindeni în câte tu scrii
și ai dreptate tu vezi pana căzută în colb
și atât eu îi simt durerea smulgerii din aripă
și palida-i bucurie când o pală de vânt o
ridică din țărnă amăgitor aducându-i aminte de zbor
da orice scriitură e o poveste simțită
dintr-un lung șir de povești ce se nasc și mor
clipă de clipă sub tâmpla sorb creuzet doar să erupe

dar tu n-ai de unde să știi
vai și ferice de tine