cerneală bând, în lipsă de ispravă,
înhaț hârtia și-o mănânc pe toată
poem se scrie-n mațele-mi pedată
și-n tine îl vomit, femeie gravă

o moarte locuiește-n noi, fardată
pricini paiangul țese, de otravă
muream demult cu buze prin otavă
acum e basmul cu a fost odată

lichefiez în vremii mers cuvinte
dar ca o condamnare vine punctul
și scuip înjurături de cele sfinte

posterității fi-voi doar măruntul
o carie minusculă-ntr-un dinte,
în beznă de mistere-mi simt lăuntrul