mi-a trebuit o viață de târâș înot și zbor
bezmetic prin clipe de mâl în mine spre alții
până să înțeleg că
ochiu oricât l-aș holba tot orb e mai departe
de pleoapa orizontului oricât aș adulmeca n-ajung
la mai fine mirosuri ciulită oricât de tare
urechea ar fi surdă-i la stânga la dreapta
în sus și în jos la tonuri subtile că limba
n-are papile să simtă gustul cuvintelor și
nici degetele finețea să pipăie bunăoară ideea

mi-a trebuit o viață de cărți să aflu că trupul meu
e o minciună să spun că e doar al meu el fiind
o imensă varietate de fiinduri ale viului într-o
coabitare măiastră și că până la urmă
e un minunat burduf tixit de vibrații

din lipsă de narcisism nu dau buluc în fața
oglinzii pe mine privindu-mă cu mine în hohot
de bucurie să râd ci liniștit mai beau un strop
de cafea un fum dintr-un chiștoc de țigară și zic

bine doamne am înțeles că sunt bucceluța ta de
vibrații adusă pe pământ într-un dureros
ceremonial al nașterii să aibă urechi cu care
s-auzi nas să te miroși mâini și ochi să te
pipăi și să te vezi gură cu care să te inhalezi
să te guști să te bei să te mănânci să te-njuri
să te blestemi să te scuipi la mânii să te lauzi
să te admiri iubire fiind iubirea s-o simți
și-n straie cusute din gânduri prin cuvânul
de ești răstignit să te faci poezii...

mai pe scurt viața mea e a ta trăiesc ce trăiești
trăiești ce trăiesc așa că nu-mi mai pasă de moarte
și din curiozitate să nu mor prost te-ntreb
viața mea e un joc că eu tind să cred altfel
cu ochi de gând mă văd hăt înainte ca tu să exiști
chiar sub formă de duh și mă-ntreb ce eram de eram
cu mult înainte de-a fi și îngrozit de nerăspuns
revin cu tine până la jumătatea de-am fost
spermatozoid prin nidare devenind divinul punct
întregit în mai marele punct
normal să n-am amintiri de celulă mă rog blastrulă
murulă etc etc etc nici de făt nici de prunc
ascunse poate-s în temeri dar mă văd copăcel
ca un semn de mirare crăcănat luând-o la trap
fericit în două picioare semn de mirare până
mai de curând când văd că mă fac semn de-ntrebare

nu cumva doamne sunt semnul tău de-ntrebare
rămas fără răspuns la "ce a fost înainte de mine?"
și cum era ghem chinuitor de vibrații să scapi de el
l-ai făcut bucceluță lăsată pe pământ cu nume de om
în reveniri mereu muritor răgazul vieții
să-i fie mereu întrebări întrebări...

eu doar întreb de nu-mi răspunzi nu mă supăr
vom trăi bucuroși împreună cât vrei